poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-12-02 | |
erau dimineți în care găseam ușa închisă
atunci te uram trebuia să ocolesc să intru prin spate pentru mine era un gest de trădare ca și cum ai împușca un condamnat legat la ochi tata-mi spunea tot timpul să te ții tare și drept chiar și pe lumea cealaltă să intri pe ușa din față (de fapt tata nu mi-a zis niciodată așa dar asta îmi închipuiam eu că trebuie să spună tații tăcerea lui mi-a ținut loc de o strîngere bărbătească de mînă) erau dimineți în care-mi spuneai dă-mi și mie te rog o țigară puneai pe birou un bănuț eu mă gîndeam că mai avem timp să facem dragoste pînă vin ceilalți (lipsa mea de curaj s-a întîlnit cu lipsa ta de curaj au avut parte de o conversație extrem de plăcută despre istoria lipsă a anglo-saxonilor din evul mediu au întemeiat apoi o relație bazată pe înțelegerea din priviri dacă stau mai bine să nu mă gîndesc acum am fi fost noi în locul lor) noaptea visam că am joben apăream tam-nesam în studio după ce terminai știrile făceam tot felul de trucuri rîsul tău se revărsa ca laptele într-un aluat frămîntat cu pumnii trucul meu preferat era să scot din joben un pinguin primește acest pinguin ca semn al iubirii și fidelității mele (prea noapte sau prea mult drum ca trupurile să se ciocnească teama o simți la fel ca atunci cînd te lovești cu degetul mare de la picior de canapea) înregistrai știri din oră în oră eu nu mai știu de cîte ori am vrut să-ți spun că nimic nu mai e cum a fost păsările călătoare migrează în sens invers s-au săturat de țările calde pămîntul nu se rotește are o traiectorie imprevizibilă singurul plan de viitor era să lucrezi ca geolog în londra te-aș fi cocoțat pe umărul meu ca pe roata mileniului cu urmele mele ai fi hrănit porumbeii din trafalgar square (ce ți-e și cu viața asta dacă l-aș fi avut pe tata între omoplați aș fi fost mai impunător nu ca acum cînd îmi car cele nespuse ca paraliticul patu-n spinare) un lucru mi-e clar nu știu nimic despre viață dimineți în care găseam ușa închisă atunci te uram era un act de trădare pentru soldatul de teracotă să nu-ți poată veghea somnul îngropat în coapsele tale
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate