închizi atât de mult tăcerea între palmele tale încât ascunsul vorbelor fărămițate în gesturi
în șoapte
caută să se strecoare printre porii tăi
atingerea mea
aș fi așteptat o veșnicie dacă aș fi avut timpul alături ori poate dacă aș fi simțit câte clipe vom pierde
pierzând tăcerea
apoi
vorbele noastre au zburat
ca păsările înșiruite într-o logica neștiută
peste locuri busolice
fără de sens
fără de rătăcire
dincolo de înserările alături de care începea viața
alături de visele nenăscute
din tot ce-a rămas
acum
lipit de același perete pe care umerii tăi încolțeau iubirea
eu mă topesc într-o liniște nedorită
și cerșesc
doar o fărâmă de gest
și-o clipă de tăcere