poezia asta nu este despre mine
este despre cel chemat de o fată suzana
jos lângă rău într-o scoică încărcată cu maci
semințe de cafea mere roșii și mană
într-o noapte pentru ațipeală
cel chemat avea încredere în ape
fata avea încredere în el
somnul lui părea ba mustos ba lemnos
era bun de iubit de plutit cu ochii spre calea lactee
strănutând de la praful înalt

să călătorim împreună l-ar fi rugat ea
prin semne într-o orbire mare
el ar fi înțeles aerul cum se zbate în juru-i
ce bună la pipăit era scoica rece închisă
ce bun era de mângâiat obrazul ei parfumat

dumnezeu ar fi urcat și el laolaltă
s-ar fi odihnit cât ei băteau valurile
atât de fericiți printre stropii ăia curați
se spune că era închis într-o carte cu foi netăiate
învelită în țiplă și încă ferecată într-o cupă de aur
ar fi sclipit de la stele pentru culegătorii de raci
dar ei dormeau de-a binelea pe mal cu mâna sub cap
nu vedeau socoteau în somn când se va crăpa de ziuă
câți arginți vor strânge mâine la târgul de pește din port
flăcările pâlpâiau pe chipurile lor aromite
racii săreau în căldări

cel chemat i-a spălat tălpile cu grijă
pulpele ei miroseau a tăciuni și alge
dintre coapsele ei curgeau mărgăritare piper
se revărsau cascade de petale de roze
să ne pregătim i-ar fi spus cel chemat în gând
să ne punem în ordine toate câte au fost și vor fi
în liniște să nu-i trezim pe luntrași
să nu-l întristăm pe cel zăvorât
am pus o aripă de înger la scoica ta de femeie
să pornim așadar în aval fără teamă
dă-mi mâna cât va ține botezul și nunta
cât ne va ține mersul pe ape

după aceea ne întoarcem cu ochii spre calea lactee
să ațipim strănutând
de la praful înalt