cantam si tunetele oftau in substante explozibile
oamenii isi purtau sufletele si umbrele in acelasi timp simtindu-le greutatea
oamenii isi scoteau din buzunare si mainile si o liniste mare
in care se uitau unii pe altii...
cafeaua plina de mister in care amesteci nervos
calculand integrale si ganduri care tind spre adancul cestii
iti zici ca nu esti superstitios vrei un singur lucru
s-o gusti
si tremuri de fiecare data ghicindu-ti singuratatea ness


erai mic si mama-ti zicea sa nu fumezi copile
erai mare si mama-ți zicea sa nu fumezi
ai crescut si a crescut mama si-ti zice doar sa nu...
iti aprinzi tigara si-ti spui povesti povesti frumoase


traiesti in orasul modern in care tot timpul ploua vanilie
negru de fum si inca ceva
si daca vagabonzii au adormit cu pungi de plastic pe cap inseamna ca toata viata ar incapea in ele
PUNGI DE PLASTIC in care duci paine si bomboane sau ascunzi ceva mult mai fantastic decat si-ar imagina mama
tu adormi cu 7 etaje in cap (ceva diferit de al 7-lea cer) si o visezi pe Alba-ca-Zapada
tot mai urata si mai batrana si mai putin
alba decat zapada de fapt nici povestile nu sunt vesnice
nu e unica dezamagire
nu e unica consolare erai mic...


ei latra
ei iti spun ca sunt ca tine
nu le mai inchide geamul
nu-i lasa singuri