Imi golesc fiinta de prezent,
O duc intr-un loc absent,
Acolo o urc pe culmile disperarii...
Si proclamand cerul, o dau uitarii!


Imi condimentez trupul cu miros desuet,
Il las garantie la invechitul amanet!
Sper ca-l va recupera candva, cineva,
Si-i va da vlaga, hidratandu-l cu seva!


Imi secatuiesc esenta sufletului,
O expediez pe adresa ingerului!
El o va inzestra cu trup, din nou,
...o va face un divin cadou!