au curs din noi zîmbetele s-a umplut pămîntul de veselie
pentru o mică donație nu am întins brațele
prin vene erau cascade am ales inundația
am deschis pieptul și am lăsat șuvoiul iar inimile fîntîni arteziene
pe la picioarele noastre balenele învățau să înoate
privim icoanele cum le priveam prima oară
cînd mama în genunchi ne învăța semnul crucii
„nu luați numele Domnului în deșert”
am învățat limbile viețuitoarelor cele de foc
sîngele roșu și cald e modul de exprimare a bucuriei
vietățile cu sînge rece sunt puse pe răni
comprese fericirilor.