Se spune că dragostea e oarbă...
Ei bine, nu e... ce păcat!
E doar prezbită sau mioapă și nu suportă alb în barbă
Garantat
Ca o minciună cu picioare scurte,
Înfofolită în perdeaua iluziilor paietate, ziliere,
prea mărunte, prin ochiuri să-i poți da o sărutare
de plecare, se ascunde
Iar tu... de data asta doar miop,
și cine știe pe unde (?),
Tête-à-tête cu singurătatea, ca nebunu’,
Sfidând naturalețea calculat, cu falsă deprimare
Îți plângi în barba-ți albă, așa de ochii lumii efemere,
Ce-ai mai rămas: ... un ciot:
„dioptrie -1”