poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-26 | |
Lumea asta-i ca o gară,
Vin și pleacă mereu trenuri, Prima sau ultima oară, Ca și oameni, ca și vremuri. Vin și pleacă mereu trenuri, Osebit itinerar, Soarta lor - locomotivă, C-un mecanic arbitrar. Ce frumos arat-o gară, Purtând forfotă și zvon, Spre un tren ce prima oară, Trage viața la peron. Toți se bucură și-i bine, Dar puțini de la peron, Își pun întrebarea : cine Va pleca ,în alt vagon ? Iar, când soarta spune :-Du-te! Și te urcă-ntr-un vagon, Oameni vin să te salute Cu batiste la peron, Unul pleacă, altul vine, Timpul este impiegat, El va îndruma pe șine, Tren venit sau tren plecat. Pentru trenul ce sosește, Se aude-n megafon: Trenul X acum oprește... Și-i dă număr de peron. Prin același megafon, Dar cu-același ton netot, Se anunță la peron : "Un alt tren ,s-a dus...de tot.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate