Spatiul se frange cu sunet de inima
aproape, tot mai aproape, aici, atingere,
sipotul dezvelit mi-arata locul
unde se unesc liniile destinului cu albul nescris
aici, emotionat de colajul versului cu clipa
ce nu-si mai cauta umbrele,
aici se scrie chemarea cu aripi intinse,
ici-colo deasupra, pescarusii saruta zborul
elipsei vazduh din samburi eterici,
plutesc luati in curentul inalt, egal
cu ultima zvacnire a inimii cerului
aici, mai aproape, tot mai aproape, atingere
cu ochi de copil sarutandu-se
cu patima vietii chemandu-te
la intersectia dezgroparii din tine
cu farmecul tacerii albastre
vei recunoaste iar locul,
inchina-te !