Princesa Yuki cântă la ghitară,
Pe evantalii de mătasă roză
Princesa Lya-So brodează păsărele
Cu aripile prăfuite în aur,
Cu ochii și cu ciocul de mărgele.
Și-au prins în părul negru crizanteme,
Și-n rochiile lor brodate-n flori bizare,
Cu mâneci largi, cu nesfârșite trene
Cum stau pe scăunelele de bambus,
Micuțele și tristele făpturi,
Nenchipuit de fine și de grațioase,
Dar două delicate miniaturi.
Le preocupă mult străinul blond
Ce-abia sosit-a de vreo două zile
Din mult îndepărtatul Nord...
E-o după-amiază amețitor de caldă,
Pavilionul suspendat deasupra apei,
Cu-acoperișul alb de porțelan,
Se leagănă la orice adiere...
Multicolorele perdele de mărgele
Se leagănă și ele... și se-ngână...
Și parcă râd în râset de cristal
Cu hohote prelungi la orice val.

În luntrea ce alunecă ușoară,
Străinul care le-a zărit se și ridică,
Se-nclină adânc și grav apoi, distrat,
Fără să ia în seamă florile ce pică
În ploaie parfumată peste luntre,
Își-isprăvește visător țigarea.

În fund de tot, spre orizontu-albastru,
Adâncul cer s-a contopit cu marea.