o privire-n poveste
printre scânduri peștii
întindeau pielea mai tare
cu creasta din spate aproape de pleoapă
scrijelind pe copastia mea
o hartă curată

clipesc
și ochii se deșiră
lungi cresc depărtările din noduri de pâine
cochilii goale ce șuieră flămânde
oglinzi ce se dizolvă în ceva fără nume

la margini de lume se-adună
urme de humă
cele ce nasc și-apoi se fărâmă
iar din adâncul fântânii
pasări se nalță în sfere de sârmă
printre ramuri văzduh tot mai rece în urmă

în orbul privirii
înotătoarele sorb din măduva cerului
iar trupul meu
rămâne (fir de lumină)
ca un fetiÈ™

dezvelit de furtună