Tace,si iar tace,iace timpul.
Copaci s-au mai pustiit shi bate vintul.
Iar el tot tace,dus de val de agonie
Caci timpul,el e singur,iar clipele-o mie.

Se varsa drumul plin de pietre spre sfarshit.
El merge aspru,docil si repezit.
In urma lasa case,biserici si copii,
Care-l intreaba ''dece nu mai revii?''

Privirea lui ostila si aplecata jos
Nu se intoarce-n urma ca nu e prea frumos
Si merge cu pasi mari spre altele epoci.
-Asteapta,ca sunt tanar,nu vreau sa ma sufoci!
-Te rog, mai stai in tihna,citeshte vre-o revista!
-Iar eu ,din adevar voi trece tot pe lista .
-Voi naste shi copii, voi face o fantana...
-sh-apoi, ca intrecut , sa ma apuci de mana.