Este în jurul meu atâta viață,
din care îmi inspir trăirea,
cuvintele de-ar fi din gheață
ar inunda cu picuri nemurirea.

Un sentiment în aparență pueril
m-a dominat ușor întotdeauna,
dar regăsesc un suflet de copil,
în tot ce colorează veșnic luna;

Uimit de fiecare colț de piatră
desculț îl calc și-l rotunjesc,
iar mama plânge când mă ceartă,
că am rămas copil când o iubesc;