Mă porți printre cioturi de copaci
mă risipești prin picături de rouă
e o ploaie care te pătrunde în ADN
codul genetic îți recunoaște pașii
tropăind peste timpan sacadat
în nervuri de frunze verdele crud
se așează peste somn de rândunele.

Am schimbat sensul de mers
iar tu ai intuit mișcarea inversă
acelor de ceasornic
emisfera dreaptă a cernut emoțiile
prin umbra cugetelor false
rațiunea se îngropa în lutul negru
al tăcerii
se acoperea cu cerul

tu stăteai în ploaie spectator tăcut
în timp ce nervii-mi bubuiau pe ritm de samba
te-aș îneca în râul jucăuș de-alături
mi te cere ploaia să te facă zeu

iar tu privești ca un prunc nevinovat
întinzi mâini grele peste plete negre
care te sugrumă
cu săruturi negre te înfund în lut

apoi stau în ploaie plâng
mă dezbrac de mine și înot în râul de alături
să te sfâșii din vise ca râul de pietre

adorm pe mal lângă mâini ce dor.