Dacă am suficient curaj să mă întorc pe strada ta,
aceea înghesuită de blocuri mici ce par
miniaturale suferințe umane

lungesc părul negru într-atât încât să se potrivească
peisajului studențesc
încap din nou în blugii obosiți de atâta frecuș

aș merge cu tine
în locul în care se bea cel mai bun ceai de tei
amestecat cu biscuiți clasici

am pune de-o discuție între fete
ca să lungească savoarea zilelor scurte,

timpul mi-ar râde o clipă în față
Mihaelo, stai și freci menta în locuri străine
de tine

i-aș trânti cana de ceai peste mâinile noduroase
am închide ușa râzând cu poftă
și-am înfuleca biscuiții printre înghițituri de ceai
în ritm de Tosca.

Să-ți spun cât mi-au lipsit toate acestea?