oamenii au dorințe mărunte
cum ar fi să respire sub apă

în mediul acela
unde sunetul se mișcă autist

uneori așteaptă leșinul
ca pe o mașină cu pâine
își întâmpină moartea în șoșoni
citesc cărți pentru că au forme de aripi
construiesc zgârie nori în loc de zgârie morți
se îmbrățișează pentru a pune între ei
virgulă

morfina doar le mătură durerile
cu târnul
fără mămoșenii

din toate frunzele îi pândește rugina
ca o piatră în praștie
și le lovește tâmplele
luându-le locul

pe scaunul de pe verandă
rămâne adesea aerul
care se dă în balansoar