poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-19 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
1.
Vino la mine să jucăm popice! Tu bila de cristal, eu cea de puf Vom arunca-o spre Euridice Îmbujorați și puri, cu pămătuf De rouă fragă la reverul umed Și-n cap cu pălării de fin batist, Și cine-o va atinge moale-n suflet Din magazii o s-o aducă trist, Când după-amiaza face fleașcă murii Și gramofonul cântă în neștire A veșnicie tandră: "Luri-Luri, Vieața este vis de fericire..." 2. Încins de-un străveziu cilindric godin Cu mici ușițe și enorme cahle, Iau iar cuvinte, le sug miezul, ah, le Arunc spre tine cu candoare, Odin! Respir ușor să nu stârnesc cenușa Și grațios bag lemne tropicale Cu miros delicat și burta moale, Luate (căci le doare) cu mănușa. Și piersice prăjesc pe tăvi de-alamă, Alene-mbolnăvite prin piper, Sfârâitoare, adormite-n zeamă, Cu sâmbur fin, montat la bijutier. Apoi frec brume roz în castronașul De bărbierit și-nfiorat tresar Gândind cum o să-l spulber pe trufașul Bob de cafea în râșnițile mării! 3. În edificii vechi de cărămidă, Pe canapele moi, ca de ciuperci De aur matlasat, mă lăfăi dulce. Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi Ce bat la tălpi bezmetice fecioare Și uneori pe sâni căci au greșit Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă, Duioși, le umplu rănile cu chit Și-nlăcrimați le iau din nou la pieptul Lor plin de pene și-n aripi le strâng, În timp ce ele cu delicatețe Le trag pe frunte nimburile-adânc! Þi-am adresat o întrebare: Crinul e-un animal din vremuri de demult Trist transformat în frăgezimi de chinul Extazului îndelungat? Te-ascult. Și mi-ai răspuns: Oh, crinu-i animalul Cel mai pios, îmbrobonat de-amor Poartă jiletca proaspătă ca valul Și-n loc de gură are un izvor Cu tari miresme, uneori fatale Dacă-l aduci în silă lângă pat; Și limba-i se-ndulcește-ntre petale Ca într-un bot de miel cârlionțat. (...) 5. În fragedul picior al unui scaun Un pește auriu plutește lin, În melci bat minutarele de rouă, În fluturi sunt monezile de in. În sobă arde-un crin cu pară lungă Turnând pios cenușa prin grătar, Serafi uituci cu cepe dulci În mână, în uși de lapte uluiți apar. Și spre-a luci în suflete noastre Din căni adânci miezul de apă-i scos. Oh, piersice tăiate cu toporul Pe moi butuci de unt au carnea roz! (...) 7. Ce gratii mătăsoase am la geamuri, Ce moi capcane-mi pune roua-n prag! Deasupra casei pâlpâie pe flamuri, Muiat în ceaiuri, auriu posmag Pe care-o să ți-l dau în seara clară, Îmbujorat și tandru, să-l mănânci, Când flăcările-ncep suav să doară În plitele și-n lămpile adânci, Și-amurguri fericite-adorm în fluturi, Și se topesc în jgheaburi lujeri vechi. Destinu-i plictisit. Crude perechi De miei ling sare. Lin pocnesc săruturi. (...)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate