poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-09 | |
Copilul alb a reușit să treacă zidul înalt.
Îi despărțeau doar câteva ziduri pe atunci. Ferestrele erau prea sus iar ei prea jos și n-au reușit să se înțeleagă asupra momentului. Zilele au trecut grămadă, uneori mai repede alteori zăboveau mai mult până la despărțire. S-au mai văzut o dată în respirația unei viori ea era cu fața el cu spatele și nici atunci nu s-au înțeles. Copilul alb mergea din ce în ce mai sigur pe caldarâmul ud. Felinarele îi luminau pașii apăsați cât să-l poată urmări umbra stingheră. A ajuns la grădina străjuită de labe de felină mare și plină de picioare roșii. Acum nu conta că-s roșii erau pretutindeni. A intrat decis în casă căutând ceva, pe cineva. Știa sigur că el este în camera roz, hexagonală. A alergat într-un suflet să-l vadă. Trebuia să îi povestească un film ce începuse cu doi ani în urmă. A deschis ușa. Camera era goala - o singură fereastră deschisă - În fața ferestrei o oglindă mare, oglinda în care toate femeile sunt la fel. Acum nu mai reflecta nimic. Camera era goală ca o memorie evacuată forțat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate