Gerontologie estivală

Pe străzile Iașului cu asfalt de vară iute duhnitor
Bătrînii orașului azi nu mai poartă pălăriuță
Se tîrîie, cleioși limacși, zbîrciți și fără spor
Printre copiii tebeciști ce țipă la miuță

Bătrînii rătăcesc în soarele citadin - crud furnal
Privind orașul hîd prin opacifiate cristaline
Și creierul lor restant, străvechi reziduu cerebral,
Le înțeapă conștiința cu amintirile de cînd era mai bine.

Amintirile de atunci dor, că erau tineri și în putere
Și culmea, zbirii roșii ce conduceau țara erau umani
Față de euroatlanticii de azi ce-i împiedică să spere
Că vreo secundă va înceta capitalistul furt de bani.

Și merg bătrînii încet pe stradă înspre cimitir
Că au un plan –candelele de ulei sa golească
Ei n-au bani de alimente (orez, pîine, sau chefir)
Vor să fure mîncare că deh, iarba nu pot s-o pască.

Și deasupra lor un soare de iad mare și roșu
Dezintegrează asfaltul și orașul și umede gunoaie
Bătrînii se tîrîie și golanii le strigă ”Hei moșu
Ce faci pe stradă? Te caută moarte-acasă, tataie !”

Și–n pieptul lor inima se screme sîngele puțin
Să-l mai împingă prin uscatele sangvine vase
E cald, e rău, e Purgatoriu, e lagăr, e chin
Bătrînii merg spre cimitirul plin de-albite oase.

Doar în cimitir mai e pace și sunt ierburile grase
Ce le aduc aminte de țarinile copilăriei de-altădat
Vor să se culce pe piatra mormintelor joase
Și să moară – cu piatra caldă lipita de-obrazul brăzdat.


Iași, iulie 2009