poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9840 .



Despre lupul singuratic
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nichita_Stanescu ]

2009-08-03  |     |  ÃŽnscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian



Lupul singuratic merge
doamne, numai peste lege,
numai peste cea zăpadă
ce va fi cândva să cadă.
A-ntâlnit un îngere
dormitând în plângere.
Creierul i l-a mâncat
lupul cel înfometat.
Hlap și hlop și hlap și hlop
i l-a fost mâncat pe loc,
nu acum ci-n viitor
lupul cel mirositor.

Pe zăpada ce va fi
alergase lupul gri
mult sătul, căci el mâncase
creier de mătase.

Dar și viitorul trece
pe zăpada foarte rece.
Creierul cel mistuit
a căzut în infinit
de din lupul ce mâncase
creier fără oase.

Deci în dulce viitorul
foamea își lățea decorul.
Decorbul.
Deorbul.
Lupul singuratic foarte
se înfometa de moarte,
însă îngeri adormiți
foarte rari sunt și seminți.
Iară îngeri care dorm
se visează doar în somn.

Cade lupul singuratic
pe laba-nghețând apatic
și adoarme și visează
îngeri pe zăpada trează.
Le mănâncă creierul
lepădându-și obiceiul.
După-aceea în alt vis
leapădă tot ce-a ucis,
într-un infinit dormind
visător și trimbulind...
Și rămâne-n vis flămând
lupul șui și alergând,
lupul cel din viitor
de arginturi și de or.
Și visând în vis adoarme
dintr-o foame, dragă doamne,
cu care l-ai otrăvit
de din sus din infinit.

Deci din visul visului
pupila irisului
și-a deschis-o lupul singur.
Ah, și ninge, și ce dingur.
ÃŽngerul visat
l-a întâlnit pe Ararat.
Creierul i l-a mâncat
însă nu s-a săturat,
repede el s-a golit
chiar în infinit.
Deci în visul, visul visului
doarme lupul Cristului
creieru-ametistului
și ninsoarea tristului.
El mănâncă
numai stâncă
leapădă
o lebădă.
Cântec drag de lebădă.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!