Pămîntul se-nvîrte plictisit și obosit
De-atîta timp și pentru ce?
E supărat, e aproape mort
Și nimeni nu-l ajută cu nimic.
Soarele nu-i mai trimite razele-i curate,
Pentru că nici el nu le mai are,
Radiații și poluare pe tot pîmântul.
Astăzi mai sunt inca ramuri verzi,
Dar mâine, dar zilele viitoare
Vor mai fi oare?
Bătrânul Pământ abia
Mai suportă păcatele tuturor,
Suspină, se zguduie,
Vrea să se oprească,
Dar totuși continuă a sa viață.
Destinul l-a lăsat călător,
De ce să-l opreascî?
Și-apoi, când bieții oameni
Plini de necazuri și boli
Amarnic se căiesc și cer îndurare
De la părintele ceresc,
Îi iartă pe toți bătrânul Pământ
Și-agale pornește încet, suspinând.