poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2856 .



Nu-i sufletul o stea aprinsă-n ochi
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioansilvan ]

2009-08-02  |     | 



Privirea este dreptul fiecărui trup la frumuseți!
Bătaia inimii, un fel de-mpins spre moarte,
iar gândul obsesiv, un viciu al simțirii.
La ce vedere a sensului te înfiori
și taci răpus de răsuflări tăiate,
spre-un cer mai otrăvit
decât mirosul unei flori senile?

Te-aș implora s-accepți și să rămâi un orb.
Tu nu ai preaslăvita-ndreptățire
de-a judeca aspectul
și-apoi... ca dintr-un viciu al gândirii
închis în pasiuni,
nu poți jertfi nimic.
Nu m-am gândit văzutului să-i dau
privirea mea în rost ca să te-nșel,
nici degetelor un pipăit sensibil mai curat,
mă zvârcolesc senin și încurcat
între ideile ce vin să moară
la mine în gândire,
oare sunt o comoară-n răzvrătire
aceste tresăriri a ochiului lăuntric?

Din care cerc înscris în Cer am evadat,
străin și-nveninat de câte toate?
De care colț al Lumii sunt legat?
Tot ce-i absurd mă tem că mi se pare...
fiindcă în locul unde stau și judec
mie mi-e cald, iar altora răcoare,
e-atât de relativ adevăratul zgomot
încât, în sinea lui, el poate tace,
cine-i acel ce în priviri se coace
de un real prea ieftin desfrunzit?

Mi-e sete de-un răspuns ce răzvrătit mă cheamă.
În palme am strânsoarea unui lanț,
verigi în atârnare, ochi jelind,
că-n marea lor uimire nu se știe
cum plânsul urcă singur pe retine.
În ce pupilele plesnesc de prea mult bine
când sensuri dau vederii?
De ce-n orbire orice formă moare?
Orb este mai absent decât nevăzător!
În preajma mea respiră gradele de comparație,
când în cimitirul formei chiar apare
statuia unei cruci
căreia-i semeni și pe care o duci.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!