Ciudățenii


Muuu! muuu! muuu!
ham! ham! ham!
o pădure tace și ascultă,
un copac se-ndoaie
apăsat de nori,
plânge către stele
un lătrat de câine
muge altădată,
transformat în mâine,
astăziul din noi.
Bezna urcă munții,
vântul se-ncovoaie,
turmele de sălcii
plâng
către pământ,
le blestemă duhul
dreapta înălțare,
muge și ham-hamuri
pot urca mai mult...
sângele din urma
aripii, pe cer,
a urcat și el
de ieri înspre mâine,
numai eu, soldatul
surdului mister,
am rămas
tot un lătrat de câine.