casa ta abia mai stă într-o proptă.
am pus-o eu în partea laterală
demult, atunci când am tăiat cireșul,
sperând să fac una și pentru tine,
să imi ajungă să pun o proptă și băncii
și hinții pe care am stat,
dar te dărâmi.
degeaba speri că te vor ține paiele din lanul de grâu,
ești greu și ele sunt uscate
iar eu plec acum în altă direcție
rulând în spatele meu strada.
am să mai arunc o singură privire în urmă
când voi aprinde o țigare,
să văd uitarea cum vine spre tine
ca o femeie ușoară
cu un zâmbet sarcastic
și o gumă de șters.