Și-am să-ncetez să mai fiu gri
Cu voința unui om când își pierde și ultimul vis
E frig în mine !!
Nu știu de ce se-ncălzește mereu camera mea
Și camera de alături ?!
Copacul din dreptul ferestrei-mi face semne disperate să
tac
Alerg să-nchid ușa
Mă prăbușesc lânga pat să-mi apăs stiloul la piept
Nu știu când un deget si picioaioarele au început să mi
se-ntunece

Închid ochii până la stele
Îmi prind caietul în brațe și-ncerc să scriu
Și n-aud nimic
Încep un poem de dorințe
Apăs pe cuvinte !!!
Ce liniște !!
Iar mi-am rupt foaia
Nici creanga ce-mpinge fereastra,
Nici plansetele însângererate nu sunt aproape de mine
Ce bine că e liniște... !!
Împing cu putere genunchii pe frunte și nu mai simt nici
o culoare
De data asta l-au luat.