nu știu nimic despre mine
și asta pentru că tata
era un secretoman
trăia mai mult singur
și își dilua venele cu vodca
cumpărată pe datorie de la
cooperativa din sat
privea mereu în gol și
uneori îl înjura pe Dumnezeu
pentru că mama plecase
într-o dimineață ploioasă
de primăvară
și nu s-a mai întors...

de atunci Dumnezeu i-a rămas dator
cu o explicație
iar eu
sunt mult mai sărac
decât la nașterea mea
când nu știam să spun
lucrurilor pe nume

tata nu a fost om rău

poate și-ar mai fi dorit
o umbrelă
o sticlă cu vodcă
și încă un copil
un copil
și atât

oricum nu știu
cât de mult îmi pasă
vreau doar să mă așez
între minciună și adevăr
ca un sens giratoriu

să pot menține echilibrul...