poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-01 | |
caii abia coborau de pe pereți,
îi încălecau Feții-Frumoși ce nu mai aveau stele numai animale fără picioare, ce mai rămăsese din aripi dăduseră vrăjitoarelor acestea cunoșteau fiecare din Fetele-Iele, ziceau că se ascund după frunze că ronțăie flori de sânziene, numai așa puteau să-și facă banala cunună în nopțile cu lună pline de lupii ce le pândeau fecioria, nu cumva să nu bea din izvorul păcatului. verdele cailor era asemeni obrajilor, s-au străduit mult să nu schimbe culoarea și destinația din Calea Lactee, nu de alta dar fetele puteau ramâne fără lapte. despletite, nicicând îmbrăcate țâșnind din culcușul vulpilor de la care împrumutaseră privirea, ielele urcau în căruța sânzienelor pe Iala-Matcă, ziceau că pot să deschidă orice uși dacă o îndeasă bine(numai așa putea ca vraja să-și facă efectul!) de-două-ori-nouă-și-încă-nouă noroc-nouă luna nu mai era nouă, jumătate coborâse pe pământ, se prinse în părul ultimii sânziene, o necăjea să-i ia locul mai noii botezate. tabăra adversă avea o problemă- nu știau pe cine să aleagă mire, niciunul nu era de doamne-ajută, la toți le creștea blestemul unicornului. nouă-nouă-și-încă-nouă-noroc-nouă se ridicase unul mai întrăzneț, îi spunea Făt-Frumos(numai să nu se privească în apă) singur decise că e timpul pentru schimbare, avea să locuiască dincolo de ușa abia deschisă. o să doarmă singur la subsol, șoarecele-șef o să-i facă un raport zilnic al mișcărilor din palat, cum și în ce fel își mișcă stăpâna coapsa, ce poziție să adopte când se întâlnesc în turnuri. la atingerea solului caii își schimbau culoarea se însângerau(le era rușine că au altă formă mai să părăsească ceremonia). era momentul să intervină făcătura ce-și spunea Soarta(chit că-i dăduse mai înainte alte haine) să despice firul în patru, să lege soarele de lună, caprioarele săltau de admirație în gura lupului. ,,soarele și luna le-au ținut cununa,, și cum altă scăpare nu exista deciseră să urce fiecare în căruța sa, să-și trăiască luna de miere o dată pe an când vântul de primăvară va întâlni crivățul lângă turla bisericii, să poată găsi locul de sub clopot. în turmă oile refuzau să nască miei în pădure lupii se înmulțeau în neștire. VA URMA
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate