Puțin mai fericit azi decît mîine,
pic în oraș ca dintr-un pod cu fîn.
Exact la țanc
cînd ție ți-i mai bine
și nu te-aștepți
c-aș îndrăzni
să vin.
De ziua ta.
Halal de timp și spațiu,
Cum ne-a mai adunat și găvozdit!
Să nu mă-ncurci, iubito, cu Horațiu,
măcar de-aceea că-s
mai zăpăcit.
De ziua ta,
deci ce-ți doresc eu ție?
Sînt lefter, nu, n-am să te bat cu flori,
Ia-ți grija! poartă-ți boiu-n veselie
cei douăștrei de ani,
conchistadori.
Septembrie să-ți cadă pe fereastră
cu-adolescenți îndrăgostiți și blegi,
fă răcituri din Pasărea Măiastră
și-mparte-i rînza, drept,
printre colegi.
Eu îți doresc să nu te ieie vîntul
din orice parte mîine ar sufla,
să nu te doară niciodată gîtul,
o replică să ai
și-o voce-a ta.
Nu neapărat să te gîndești la mine -
chit că pe lume nu-i doar Eugen,
deși mi-ar mai plăcea să mor cu tine
pe-o insulă-n Pacific,
ca Gauguin.
Eu îți doresc
să-ți crească părul lung,
să ți-l desfac pe sîni, pe șold, cu dinții,
ca un frizer de sentimente, ciung,
din rîs cu limba
să-ți culeg
arginții.
Regină fii,
dar nu scuipa-n pioni -
tot ei îți torn profilul pe monede.
Ah, de-aș avea vreo patru luizoni
să-mi cumpăr pîine, brînză
și șosete.
Eu îți doresc,
chiar de nu știu ce vrei,
să-ți iasă pasiența. Pirpiriu,
în cinstea ta voi șterge-o și din rai
și-am să descarc
vagoane
de rachiu.
În cinstea ta
azi intr-un sărbători.
Am jumulit cuvinte și te strig.
Cocorii pleacă. Toamna e cu ciori.
Îmbracă-te mai gros.
Se face
frig.