|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ poemul beÈ›ivului care bea pahar după pahar ca să facă luna să dispară
■ Jamais vu
■ cândva
■ Pleoapa ca prezervativ
■ când totul părea mai viu decât viul,
■ so call it love
■ Sonet fără nici o legătură cu faptul că azi împlinesc 43 de ani
■ cântec naiv
■ noi, oamenii
■ PaÈ™adine în vers alb (73)
■ ecouri
■ concordie
■ a fost Mihai aici
■ ​ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
■ nunc dimittis
■ atunci când casa goală e o femeie care renunță lasciv la haine
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
5 mai 1997, ora 21 poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefan Ioanid [Stefan_Ioanid ]
2009-06-28
| |
Înscris în bibliotecă de iscru adrian
Ca în fiecare zi
și astăzi a venit seara.
Anselmus. Pe picioarele
ei de cîrtiță veche.
Afară ploua torențial.
- Peste tot omul.
M-am dus în Scriptorium.
Mă uitam în oglindă.
La toate animalele acelea
de dincolo. Și nu vedeam
nimic. Se dusederă toate.
În cauza aceea finală.
Din care omul nu a înțeles
niciodată mare lucru.
|
|
|
|