Eu nu sunt eu. Dintotdeauna doar produsul
penibilelor mele scumpe amintiri,
un pelerin al nevralgiei colective, din veac
de-a coasta umbrei pasul meu scriind
vitală introducere la echilibru-n spaimă
și neștiind, tot de atunci, dacă lucrarea
ce-o va face-n toți drum de întoarcere mai află.
Eu nu sunt eu. Sunt simplu și pur întrebarea
ce-vrea-această-lume-nverșunat, sunt
numai locul unde cei ce nu mai sunt
vin să ne-ntrebe dacă întrebarea lor
noi am fost dus-o mai departe - și
poate singuri ei de izbutesc puțina rînduială.
Eu nu sunt eu. Umblă prin lume
doar o goarnă verde: Poemele-mi,
acel ce nu dorește-a le-nțelege, în chip ascuns
nu îndrăznește să privească-n el...