Emi,
Marginile acestea au țepi și dor!
Stai departe de ele...
Tu mă privești cu mirarea aceea în ochi
care-ți șade atât de bine
Și-ți reiei nestingherit studiul formei...

Mai târziu mă vei întreba de ce
trebuie să mâncam și marginile prăjiturii
Chiar trebuie?
Abia stăpânindu-mi râsul îți voi răspunde pe măsură
Ca să simți diferența și să apreciezi esența.
Vei privi probabil cu alți ochi
prajitura aceea cu miezul cel mai dulce
nuca pitită după coajă
și gălbenușul îmbrăcat în albuș.

Cu răbdare vei înțelege tainele ariciului țepos
Chiar și melcul ascuns în cochilie
îți va părea discret.

Cât despre oameni, fiule, probabil nu-i vei înțelege
De ce construiesc margini tăioase
și ridică fortărețe zi de zi
dar nu uita

miezul tuturor lucrurilor ascunde o margine.