Tocmai vibram
cucerind învelișul emoției...
Dumnezeu e cu mine la geam,
El nu gândește, e gândul
dezbrăcat
în sunetul clipei.

E în cuvânt,
încordarea de carne a literei
din taina lui sunt.
Ca râul izvorând din ocean
printre pești
în surdină.

Ghitările plâng.
Corzile se frâng
în concertul viorilor.
Ninge -n grădină.
Tobele ard
clopotul timpului de rășină.

„Led Zeppelin
obligatoriu în școli, curs intensiv...”
La muzicuță,
un sfânt încălzește-n zăpadă neonul...
Grâu, încolțind
în cel mai tare beton.

Tot omul dispare
măcar o dată în cer.
...Revoluția
continuă
drumul de fier...

(Bobul
de sare...
s-a sfărâmit,
a venit
apa
și l-a topit...)