au rămas doar ochii de tine
prea puțin, prea puțin…

vine peste noi descarnarea
ne prinde cu iubirile vraiște
ne alungă în fapte mici
numărăm ani
copii
și restul la pâine și țigări
nu-l mai uităm pe tejghea

cu cine să mai luptăm?
prea târziu, prea târziu…

în curând se va vedea ce avem
înlăuntru
au să ne cadă vorbele de pe oase
au să ne fugă dorințele de pe buze
schelete decorative de bonsai uscat
vom aștepta învinși
ieșirea din carne