Nu-mi amintesc filmul
deși afișul cu sânul acela imens
din care se alăpta cuvântul premieră
era albastru
și ploua
dar felinarele pe care le număram
într-un scenariu ce l-am primit de ziua mea
ne punea în lumină
cateodată
nu înțelegeam de ce plângi
chiar dacă tu îmi spuneai că improvizezi

Filmate din unghiul acesta
buzele tale înghețate pe verticală
se cereau rotunjite pe la colțuri
de gură

Tragem în piept
sau ne hotarâm să filtrăm
sentimentul acesta de catifea
care ne înlanțuie unul în altul
mie îmi place dar nu se mai poartă
spuneai dăruindu-te unui gând fără riduri
amintindu-mi că autorul mă vroia în spilhozen
Tăiați tăiați tăiați striga regizorul
mama ei
de viață sunt sătul
nu o mai vreau și pe ecran
numărați-mi sclipirile de pe canini
striga el arătându-ne dinții
dacă vreți să-mi transformați filmul în comedie
dezbracați-vă de la etajul patru
și nu mai opriți între stații
mâncate de molii

De pe strapontină autorul îmi explica
în alb și negru cum să citesc
printre rânduri
o doamna cu pălarie la belle epoque
spărgea semințe

N-am să mai merg cu tine la nudiști
era replica ta
iar eu privindu-ți fesele contre-jour
ce umpleau ecranul ca două cupe de înghețată
trebuia să-ți spun
elefanții nu gândesc primavara ca anotimp
deși filmul mai rula doar
la cinematecă

Dumnezeiesc finalul spuneai
și sărutându-mă pe obraz
mi-ai șoptit
afișând celebrul tău surâs cu gust de cireșe amare
dacă am să te cred tu n-ai să mă minți niciodată
Mi-am ascuns dreapta la spate
am petrecut degetul mijlociu peste arătător
după care punându-mă discret în lumina reflectoarelor
am lăsat să-mi curgă o lacrimă
și am răspuns cu stăpanită emoție în glas
evident

Nu mai țin minte dacă la final
s-a oprit ploaia
sau lacrimile tale nu erau trecute în scenariu