poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-27 | | mozaic pe un peron era noapte si frig pasii sunau il calcau altfel era o liniste mare aveam biet de dus redus m-am asezat pe valiza grea banca peronului parea ocupata era noapte si trenul meu intepenise in acest timp la Pompei arheologii radeau dupa un banc bun spus de un localnic la desert luasera cina impreuna se adunasera la o scurta agapa localnicul fusese blond si avusese casa cu mozaic si bazin eu asteptam trenul catre Vila Misterelor iar el statea intepenit imprumuta teme din mitologia greaca isi ridica schele in gara mica ei carau cu magari tone de piatra colorata si sticla tocmai de le Neapole langa mine pe banca murdara sotia brutarului isi alapta pruncul alb toti miroseau a cuptor dar nu a paine aveau un miros ars ars pana si portretele lor impreuna fara prunc pareau ireale ca si cum nu ar fi stat langa mine sau nu existam eu trenul intepenise in mers avea mozaic si bazin mi-am scos fara chef un pachet de biscuiti stiam ca mai am de asteptat pana cand Vesuviul batran va erupe inca o data parca nici pruncul nu mai sugea stateam nemiscati in asteptare sa vina Alexandru cel Mare sa ne comande portretul pentru un alt pavaj pe un peron mozaic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate