Amintirea nenăscutului chip

De ce m-oi fi născut
atunci când umbrele treceau
pe lângă copaci,
când negrele aripi
dezvăluiau furtuna?!
Și care suflet neștiut martir
se trezea în mine
fără să poată rosti
nici măcar o amintire
a ceea ce nu se născuse?!
Apoi vedeam altceva,
ca după un văl ridicat în taină,
naufragiat stingher
pe oceanul de stele,
undeva unde timpul îngheață
în imagini de munți...
Oglinda s-a spart în mâini
iar peste ani lumină
și galaxii de cântec
acele cioburi se vor închega
arătându-și chipul
cel de nevăzut.