poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-08-14 | |
l’enfer
într-o bună seară, din anul acela în care personajul cu căciulă începuse să poarte o șapcă cadrilată – nu foarte comodă nici aceasta, dar, orișicât, nu-l mai vedeai tot timpul cu căciulă, nu?! – o șapcă englezească sau scoțiană, deși nici irlandezii nu-s străini de asemenea șepci, în sfârșit, britanică; într-o bună seară a acelui an, așadar, pe când personajul nostru se plimba avându-l alături pe cel căruia cu un an sau doi înainte îi spusese Apolodor, fără să-l cunoască mai deloc, bazându-se numai pe o certă asemănare cu rasa de Labrador (de fapt, din golful Terror) – dar nu-i spusese așa în față, pentru că, v-am spus, aproape că nu-l cunoaștea, în sensul că facuseră cunoștință odată, însă, de un timp încoace, aproape că nu se mai salutau; în timpul acestei plimbări, vasăzică, o frază spusă de pinguinul acela mare (așa de mare se făcuse în ultimul timp, încât mama prietenului său din anii adolescenței îi spusese că ar fi cât un urs, cum se zice, iar el râsese), o frază, dar, declanșă în mintea personajului nostru următoarea cugetare, pe care o și rosti: dacă infernul ar fi ceea ce urmează după moartea atee, moartea cu sensul propriu de bază, atunci infernul ar fi cu adevărat, cu adevărat, ăăă…infernal. da-da!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate