pe la sfârșitul secolului nouășpe, proletarii din chicago s-au caftit zdravăn cu ocârmuirea. de 1 mai. pentrua lucra 8 ore-ntr-o zi. vasile era intr-una din zilele acelea...

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 7)
sirenă. nasol. aerul din hală se cristalizează posac
în mici piramide albăstrui, oamenii
muncii își îndeasă conștiincioși
mădularele în strunguri, în freze-raboteze,
în bormașini, disperarea se condensează, tăcută
și rece, pojghiță deasupra
bălților de ulei

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 8)
prin rama de cornier ruginită unde fusese
odată intenția unei ferestre, năvălește
-n atelier, verzui-îmbârligat,
semnul fiarei de pe clădirea bancorexului.
în veceu, meșterul atodiresei mângâie
,năuc, sexul unui șarpe.
prin crăpăturile

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 9)
prin crăpăturile podelei țâșnește
aburcă spre podul rulant duhoarea
subțire a seminței Celui Nenumit,
rece și sterilă. într-un colț,
paraschiva își înfige vaginul în
mormanul de șpan, cioburi și
carbid. zâmbind tâmp.

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 10)
consiliul de administrație al societății se
dizolvă.
în acid. sus de tot, agățat de-un
neon, se zbate un pește-n agonie.
sindicatul împarte ,conspirativ,
cimitire volante “intră și dă-l mai
departe!”, cauza noastră e justă,
tovarăși !

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 11)
printre chitanțe, ștampile, pixuri, telefoane,
ambiguități, balanțe de plăți,
managerul cotârlea își despreună
burta transpirată de fesele
domnișoarei madeleine. el plânge.
e un animal trist.
ea zâmbește.
tâmp.
e zâmbetul paraschivei

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 12)
“a venit vremea, a sosit ceasul, se-apropie
sorocul...!” - are plete lungi și-ncâlcite, buze
palide, crăpate, bolborosește, are
veștminte largi ciudate murdare, e
desculț și unghiile-i de la
picioare agață cabluri electrice
spintecându-le.
lăcătușul gigi îl trimite după o
găleată de ștrom. râde. face cu ochiul
colegilor.
apoi își dă foc

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 13)
brusc pauza de masă își
înfige colții în trupurile lor.
halucinant, răzbate sunetul
de peste drum.
se-aude cum înmugurește vodca-n
stacane la crâșma lu’ nea ghiță.
se tace solemn.

vasile era într-una din zilele-acelea
(ora 14)
nu mai e scăpare, nu mai e salvare, nu
mai e. agregatele tac agresiv. personalul
TESA benchetuiește acompaniat de
zdrăngănitul aparatului de depistat
valută falsă. proletarii amenajează
apocalipsa.
un ucenic acneic își smulge, vesel,
ochii, cu patentul.
proletarii râd.
apoi își dau foc.

(ora 15)
sirenă.
uzina - târfă stacojie - duios trecea
vasile-și regăsește lanțurile pe
care le pierduse
cândva
iese salută portarul tușește râgâie se scarpină râde
e vesel saltă inima-n el țopăie
e ghiduș face giumbușlucuri

apoi își dă foc în stația de troleibuz