poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-07-27 | | Înscris în bibliotecă de Sorin DespoT Uite, domnul meu, a început Cântăreața Cheală să vorbească în somn, tu crezi că albul e mov, că verdele-i roz, că luna aleargă nebună după fluturi, că bivolul sparge în coarne lacrima vântului. –Uite, domnul meu, eu am călcat rufele ieri și m-am gândit la tot ce-ai spus tu, amuzându-mă. Poate ți se întâmplă să visezi când vorbești dacă totuși susții că vântul țipă ca un copil lăcrimând, că scoicile au învățat marea să urce pe razele soarelui în cer, tăcut; că bufnița mediteză, nu plânge, când îi moare un pui.- Legile fizicii sunt bune și clare pentru visătorul ce numai prin sinucidere își închide hotarele. Cântăreața Cheală cred că pentru o vreme n-a mai vorbit. Priveam liniștit, admirându-i trupul tot mai adânc despărțit de pământ. Ce coarne de vis pare să aibă bivolul nopții mi s-a părut că spun când tocmai Cântăreața Cheală visând a spus că bivolul nopții a luat din nou lacrima vântului spărgând-o încet de pământ. Ascultă… iar a venit vântul, îi șoptea îndrăgostitul iubitei care ascundea în gând asfințitul. Odată mi s-a părut că vântul e o lacrimă pe care un taur zburând o rostogolește spre marginea spațiului.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate