Nebunie

Un zgomot absurd imi suna-n ureche,
Il rog sa dispara,
Nu vrea.
Ordona sa rad,
Ma-ndeamna sa plang,
Ma schimba pe strada
Din stare in stare.
Pe bloc,
Imi sopteste sa sar.
Ajung la margine,
Vad calea lunga pana jos,
Prind curaj si…
Ma arunc.
Nu pot!
E sinucidere curata,
Dar el insista
‘ Nu e rau ce faci!’
As vrea sa il pot crede,
Iar scade inaltimea
E-o dreapta pana jos
Ce banalitate!
Atat pot sa fac si eu
Sa pasesc pe dreapta aceea.
Hai c-am pasit
Spre ce?
Spre intuneric.