caratele clipei lucesc in ochii-ti vii
cu taina pruncilor nascuti pe glii
din paine inecata-n dor si vant
din liniste purtata si mai sus de gand

cercuri ce ard in sfera rimei ce-o visezi
iti impresoara umbrele dormind si crezi
ca-i foc culoarea ce te mangaie intai
cand peste clipe simfonie tu ramai

te-ademensesc ingeri cazuti aproape
din raiul cosmic ce te fura-n noapte,
cu surlele dorinte tremurand usor
pe ramurile tale risipite dor

apropie-te, cobori pe plaiul ce-ti musca din zi
durerea nascuta odata pe strazile pustii
in care pasii tai pierduti ca clipele prin timp
isi cauta lumina in felinar din Olimp