Rămânem niște străini
mii de lumi cu două stele
fiecare cu legile sale:
alte orizonturi, alte adâncimi.
Universuri gânditoare ce încearcă
să se atingă și să se simtă de la
ani lumină depărtare;
doar fotonii din cuvinte împrăștie
raze disparate, ecouri
pierdute în vid ale unei constelații
ce încearcă să rupă tăcerea iar
căldura să reaprindă sori sau
să ucidă tot ce nu înțelege,
esența lumilor lucifobe.
Izvorâtă din zenit se va reflecta
ajungând la nadir denaturată,
imprevizibilă, un izvor al haosului.