Anonimul

Chiar sunt aproape în mormânt
Dar și acum încă mai sper,
De-am fost ultimul om pe pământ
Măcar s-ajung primul în cer.

Singur am fost și-o să mai fiu
O nemurire-ntreagă,
Mi-am dat seama prea târziu
Că n-or să mă-nțeleagă.

Am fost hulit atât de des
Și supărat într-una,
Nu am avut nimic de-ales
Iar bucurii ... niciuna.

De mă gândesc puțin mai bine,
Sunt mulți cei care n-au habar
Că viața este pentru mine
Un dulce vis cu gust amar.

Mănânc și eu o bucată de pâine
Murdară și uscată, din gunoi,
Aș vrea să nu mai prind ziua de mâine
Că sunt sătul să umblu prin noroi.

O Doamne, fie de la tine,
Dă inimi calde oamenilor reci,
Să nu mai fie altcineva ca mine
Și cu norocul meu, în veci !

În poarta casei Tale bat,
Te rog frumos deschide-mi,
Căci am murit, m-au îngropat
Dar nu mă plânge nimeni !