fumez mult
ar trebui să o mai răresc cu țigările
prea des nasc nori și ploi torențile
îngrădind libertatea religioasă de expresie
când unii mai cred încă-n solare zeități

apoi tu treci pe aceeași stradă
cu blugii rupți de orice realitate
aproape plutind să nu-mi îndoi privirea
decât preț de-o relativitate
frumusețea are ca orice corp gravitație

o să-mi cumpăr deci o pereche de ochelari
să măresc totul de șapte ori
să pot măcar imaginar încape-n universul ăsta
spre a veni la tine și striga

"hai să prindem veșnicia de coadă
și să legăm cutii de conserve de ea
umplute cu pietricele colorate
să o urmărim apoi de la balcon noaptea
alergând speriată prin Calea Lactee
pe Calea Griviței
ori pe Calea Moșilor

personal iubito prefer sexul neprotejat
oricum între moarte și viață
distanța e fix de o îmbrățișare
impersonal idem"