am trecut pe la tine
cu flori de cenușă pudrată pe aripi
interiorul cuvintelor mele
rădăcini scormonind din burta pământului
tuberculi de lumină

am găsit ușa dată de pereți dar înăuntru
nu era nimeni doar vântul scârțâia
pe la colț de tavan în balamale ruginit paradisul
aerul încărca umbrele păpădiilor
într-un camion

am plecat căutându-te pe la toți
de mână cu îngerul rugăciune de fum
pe râu curge hohotind lacrimă pădurea scobită
în și mai sus de călcâiul lui Ahille
muguri de brad
mi-au spus că te-ai dus
la război în cârcă purtând o raniță cu vise
atunci am înțeles de ce ai plecat și frica mi-a dispărut
rânduindu-mi în suflet un timp pentru liniște
noapte de Sânziene

n-o să-mi pun busuiocul
sub pernă de teamă să nu visez pe altcineva
nici ierburi de leac și descântec să-mi vestească
ursitul nu voi culege din locul numai de mine știut
praf de pușcă

fragii mustesc litanii ușor amărui
basma înflorită pe valea plângerii aruncată
din spice de grâu steagul Drăgaicei
împletește cununi și își pune în păr comete cu coadă
așteaptând răsăritul de lună