Lângă umbra unui dud
Se opri un ursuleÈ›,
Ce avea tot părul ud
Și maro, și foarte creț.

Că abia scăpase hoțul
De soldații unui stup
Când vru să le-nhațe boțul
Plin de muncă și năduf.

Ș-acum își freca năsucul
Plin de ace și venin,
Mormăind în gând năucul
Un alt plan de miere plin.

Să se ducă să le-astupe
Gura stupului de lemn,
Să nu poată luptătorii
Să-l înțepe pe Mirel.

Și pășind ușor, pe vine,
În mână c-un măturoi,
Mirel nu călcă pe pietre
Ci direct în mușuroi.

Și se scărpina acuma,
De-și rupse fâșii iar blana,
Și se tot plăngea într-una,
Ce-o să-i fac-acasă mama.