Flori uscate se odihnesc oftand
Indurerat, la capataiul tau,
Iar pamant greoi si zbuciumat
Sta peste trupul tau.

Si simt ca te-am pierdut,
Sau ca tu m-ai uitat.
In tine nu mai sunt...
Dar eu iar te-am chemat.

Nu mai esti in mireasma crinului
Ce adesea ma-nfiora.
Ai preferat sa mergi la cer
Sa stai de straja lunii...

Cum sa nu plang?

O, stea funbra!
Mai lumineaza pe pamant
Ori ia-ma cu tine
In somnul fara de sfarsit!...

Ai murit!...