în timp ce te îneci în somn
hăul se gândește la tine
își pune mâna pe o sprânceană
și te cască memoriei
încă n-am aflat dacă noi străinii
ne-ntâlnim uneori în oglinda retrovizoare
sau în linia vieții sufocată
în pumnul strâns a-ntrebare

ce fel de cruce preferi

părinții se usucă în ciorchine deasupra casei
cu tălpile rănite de țigle
și te mai miri de ce plouă roșu uneori
în vreme de toamnă coaptă la colțuri

efemeride cuvioase
împletim scări din cete de fluturi
să ne urcăm pe umerii inocenței
din expozeul absențelor

sunt de acord. cu pleoape translucide
admit că cerul asistă arogant și plictisit
la execuția fericirilor noastre
dar merg cu voi. am banderola pe suflet
și-o cămașă cenușie cu doar un număr mai mare

dar sunt cu voi

deși aș fi vrut să nu mai fi fost
din clipa în care am învățat că trebuie
să îmi aduc aminte