La semnal treci strada,
Þi-e frică de viață,
De semne opuse neînțelese,
Croite de un destin aparte.

Și încerci să vezi efemerul
Unei iubiri de sine
Ghemuit într-o ființă mică
Un om pasager al unei ere.

La semnal te întorci în timp
Ești copilul din nisip,
Încă fără vise mărețe,
Cu părul purtat în plete.

Și încerci o analiză
De ce toate sunt sucite,
În sfera de înțelegere,
Cu gândul la o prelegere.