culcată-n spaime privesc legănate de înger tăceri înfiorate
uriașele ape depărtează malurile – durutele tărâmuri
ochii sămânță fără bucurie – paparude derutante
amarul acesta de pe buze – orgoliu slăbiciune
încrustez pe ziduri – seninătatea gândului
aripi desfrunzite– buchete de strigăte
m-asemăn ierburilor fără floare
ce din putere și-au pierdut
sângele bate în tâmple
voi căpăta cu timpul
sensul luminii
nebună sunt
că nu pot
crede
că
e